2010 în 5 lucruri

Am primit leapşa de la Claudia (via Bianca Albu, de fapt, dar Claudia mi-a dat sms cu anunţ de leapsă, aşadar vă puteţi închipui că nu aş putea să o las ne-onorată :) ).
Iniţial am zis, “eh, lasă că scriu în concediu, am vreme să mă gândesc” şi n-aş vrea să amestec evaluările astea personale cu rapoarte şi alte excel-uri care-mi ocupă mult din finalul de an. Şi a venit concediul şi mă tot gândesc pe care 5 lucruri să le aleg de menţionat aici. Încă nu m-am decis, dar mă gândesc că până termin de scris, s-or limpezi toate 5. Dragelor Bianca Albu şi Claudia, la anul să alegeţi măcar 10 :)

1. Alain de Botton şi ale lui “Eseuri de îndragostit” venite de la mii de kilometri, exact când aveam mai mare nevoie să le recitesc. Au venit cu fundă şi cu o învăţătură de minte ataşată: “friends will be friends…right till the end”, după cum cântă Queen. Şi e aşa chiar peste oceane şi distanţe de parcurs cu avionul, chiar dincolo de stiluri de viaţă diferite sau de rutine zilnice care nu se mai întâlnesc pe viu. Şi este atât de bine aşa, încât nici nu ştiu cum să vă explic mai bine... aşadar sper că înţelegeţi voi, iar eu trec mai departe.

2. Lecturi Urbane: dacă totuşi Claudia şi Bianca ar fi dus la minim lepşa asta şi ar fi trebuit să aleg un singur lucru din 2010, probabil Lecturi Urbane ar rămâne cap de listă. A adunat mult bine din mine şi l-a dat mai departe. Şi apoi mi-a dat înapoi "bine" înzecit. Mi-a împlinit dorinţe de “citeşte şi dă mai departe”, pe care, să vă spun drept, le uitasem îngropate prin cercurile literare.

3. Locuinţă nouă: deşi nu are pe zugrăveală urme de nopţi calde şi leneşe, nici mini dezastre produse prin accidente casnice şi nici atâtea proiecţii de amintiri prin colţuri întunecate, în noua mea cameră mă simt atât de „acasă” cât m-aş putea simţi în Bucureşti. Plus, proprietarul e un om tare de treabă şi nici n-aveţi idee câtă linişte îmi aduce asta.

4. Social Media: chiar dacă nu e o descoperire care aparţine lui 2010, anul ăsta reţelele sociale au acoperit multe momente din viaţa mea. Şi mi-au adus bucurii mici şi multe în fiecare zi, plus zâmbete mari din când în când. M-au învăţat că, în fiecare zi, pe platformele sociale se scriu poveşti nemaipomenite. Şi pe final de an, în câteva mesaje de Facebook, s-a scris şi nemaipomenitul meu.

5. Aparatul foto care a venit, întârziat, sub brad, la aproape un an după ce fostul meu aparatul, tare drag, s-a înecat în 250de ml de Coca Cola vărsată în geantă. Să vă spun de ce este pe lista asta un aparat foto nici prea-prea, nici foarte-foarte. Cel nou nu are nici o sumedenie de pixeli, nici multe funcţii utile, nici lentilă luminoasă şi nici măcar opţiunea aia cu jocul de nuanţe şi culori (cel vechi avea, bineînţeles, toate astea), dar are exact ceea ce face orice aparat foto "indispensabil": butonul de păstrat amintiri. Mai ştiţi seria de reclame de la Canon “Made of your greatest moments”?


Credits: Luiz Risi
Exact aşa sunt pentru mine aparatele foto. Aşa că iată de ce e minunat că termin anul asta "nefotografiat" cu un aparat foto în geantă.

5* Zăpadă: anul ăsta am aşteptat zăpăda tare mult, ca pe un “firesc” care-şi uitase locul şi ca pe o stare de bine care nu mai vine odată. Şi a ajuns sub altă formă decât aş fi crezut, m-a surprins şi mi-a adus şansa să o am şi la vară, dacă aşa mi se năzăreşte. O port la gât şi o asortez cu zâmbete.


Ei bine, am scris 5 lucruri şi un pic peste, dar nu pot să trag linie şi să închei postul asta (nu e ca şi cum nu v-aş fi avertizat de la bun început că îmi este foarte greu să mă limitez la 5) fără să spun că, de fapt şi de drept, cel mai mult au contat, contează şi vor conta oamenii din 2010-le meu. Atât cei pe care îi ştiu de ani buni, cât şi cei pe care i-am cunoscut anul ăsta (şi nu-s deloc puţini). Toţi sunt grozavi, cu toţi am petrecut timp pe care nu l-aş da înapoi pentru nimic în lume.